Iar eu, am zis nu. Și încă o fac. E riscul meu. Iar dacă va fi să mor de foame pentru a da tot ce pot să ajung unde vreau, sunt dispusă să risc. Cuvinte mari, știu, dar sunt poate prea sigură pe mine că sunt născută să fac așa ceva. Nu obișnuiesc să fiu sigură pe mine, ci din contra. Dar de această dată, acest sentiment străin îmi îmbrățișează cu căldură speranțele. De ce să renunți când poți să nu? De ce? Care sunt limitele și cine ți le impune? Ce te oprește?
Sunt sătulă până peste cap de așa ceva. Vrei ceva? Obține-l. Nu o faci? Nu ai nici cea mai mică scuză. Sună dur? Așa e. Pe cât de complicat pare, pe atât NU e. Nu complica viața degeaba. Fă ce trebuie făcut.
Be a believer.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu