Regret

 

Cum ar fi fost dacă ți-aș fi scris atunci ce simt?

Ce-am fi fost azi dacă n-aș fi ales să te mint?

Dac-aș fi lăsat loc liber și ți l-aș fi păstrat ție 

Fără loc de îndoială, ne-ar fi fost acum mai bine?

Un concept ce nu există, ai ucis tot ce simțeai 

Spui că mă vrei doar pe mine, dar de ea ți-e dor, ziceai

Ce rost are să mai scriu, când de cuvinte nu-ți pasă,

De ce mă mai obosesc, când știu că nu ești acasă?

De ce încă sunt geloasă?

Eu te vreau, dar mintea nu mă lasă.

Cui îi scriu astăzi, mă-ntreb, ție, lui, mie sau lor?

Cu cât vreau să fug mai tare, strigăte răsună-n cor

Mă întreb ce fac, ce vreau, azi în noapte-i dimineață

Mă pierd iar printre cuvinte și-a ta voce îndrăzneață.

Nu știu unde aparțin și-mi vine să fug departe

Poate dacă nu m-auzi o să fie ca la carte

Am vorbit prea mult și totuși, am spus cu mult prea puține 

Poate uneori prea multe, dar nimic nu-ți aparține.

Oare dacă mă-ntrebai, ce răspuns ți-aș fi șoptit?

Dacă îmi spuneai doar mie, poate chiar m-aș fi gândit. 

Ai un mod atât de sumbru de-a te-apropia de mine

Încât nu știu de mă cauți, nu știu dacă-mi vrei un bine.

Nimic nu e cert și nu e garantat vreodată-n viață.

Am ținut mereu la tine - apus, până dimineață.

De ce nu vorbeai cu mine, de ce nu mi-ai spus ce simți?

Acum te comporți de parcă eu te-aș fi făcut să minți.

Oare-aș fi fost vinovată, m-aș simți îndatorată?

De te-aș fi ales pe tine, aș fi regretat vreodată?

Cum s-ar schimba poezia de mi-ai sta la brațul drept?

Cum s-ar simți bucuria de ți-aș sta astăzi la piept?

Aș mai simți regret?