Lucifer

 

Cât mi-aș dori să-ți pot azi scrie ce-n veci n-am scris cuiva vreodată 

Și să te simt în jurul meu, să fiu cea mai iubită fată.

Așa cum scris-am printre pagini într-o seară stinsă, târzie 

Să îți dedic din mine-o parte, vărsată azi în poezie.

Să privesc cerul fără grija că tu pictezi un alt apus

De undeva în altă lume, unde culorile-mi s-au dus.

Și dac-aș ști un pic mai mult, poate-aș putea să uit și eu

Și să descopăr c-am văzut un om de rând precum un zeu.

Și mi-ai vorbit doar c-ai știut că vei ajunge-a trăi veșnic 

Cu promisiunea c-am să mor în fiecare zi, din nou 

Aprinzându-mi sufletul într-un vechi, prăfuit sfeșnic

Ca să iubesc bolnav și astăzi, văzând ferestre-ntr-un tablou.

Și ai iubit o vrăjitoare pentr-un sărut al nemuririi

Ca mai apoi să ardă zilnic pe rugul ce l-ai construit 

Întruchipând un Lucifer. Ți-am fost Luceafăr al iubirii

Și din iubire m-am născut și din iubire am murit.