“Anamaria Gheorghiță, o scriitoare talentată, uimește din nou prin
volumul de poezii intitulat „CEA IUBITĂ”. Aceasta ne plasează în
atemporalitate, poeziile sale fascinându-ne prin prezentarea nuanțată a
diversității materiei exterioare. Jocurile de cuvinte pe care le creionează în
poemele ei sunt izvorâte dintr-o sete devoratoare de a scrie, așa cum spune și
ea în poezia „Am îndrăznit a scrie”: „Mi-e sete de cuvinte, dar mă înec cu
ele,/ Iar de le scriu se-mprăștie-n neant./ Refuz să mă gândesc la vreme/ Când
văd că a trecut, iar locu-ți e vacant.” Poezia epatată care cred că definește
cel mai bine amploarea muzicalității volumului, consider că este „Tabla de
șah”, relevând astfel o teză gnomică, și anume faptul că entitățiile nu sunt
altceva decât niște pioni pe o tablă de șah în această lume ostilă: „Pion cu
umbră de nebun,/ Ascultă la tot ce îți spun./ Mai ai o tură și-o mutare/ Până
la regina mare… Un pion plin de curaj/ Iese mândru-n avantaj./ Trece iute
printre piese,/ Face mai multe progrese”.
Prezența
punctelor de suspensie imprimă caracter meditativ, ilustrând o ambianță
melancolică, prin potențarea stărilor afective prin care trece Anamaria.
Iubirea, fiind o emoție inefabilă, și-a făcut simțită amprenta cel mai bine în
versurile: „Așa cum scurt am ridicat privirea,/ Nu am zărit nici urmă de
noroc./ Așa cum am întors din nou iubirea/ Nu te-am văzut în jurul meu deloc.”,
ce denotă o neîmplinire sufletească ce îi apasă sufletul.
Pot
spune că acest volum este vizual, deoarece prin talentul său deosebit am avut
impresia că stau și privesc un film uimitor cu multe lucruri veridice,
făcându-mă chiar să și plâng datorită puterii ei de a exprima foarte bine
realitatea.
Am
regăsit, fără să exagerez, un Eminescu, un Blaga, un Bacovia, la feminin. Cu
timpul, sunt sigură că va ajunge să fie în programa pentru bacalaureat, prin
mutările de structură și viziune pe care aceasta le impune în orizontul
literar. Candoarea ei este admirabilă! Perseverența, devotamentul și harul său
divin, au condus-o către o dimensiune abstractizată și magică. M-am regăsit în
unele poezii, de parcă ar fi fost scrise despre mine, iar în zilele noastre
este foarte greu să îl faci pe cititor să empatizeze cu autorul. Eul său liric
este extraordinar, volumul ei fiind „o ars poetica sui generis” prin „terra
incognita”.
Îți
urez mult succes în demersul livresc! Meriți toate aprecierile din lume pentru
curajul de te exprima, de a te expune!
Cu sincere felicitări,
Bianca Mîciu.”
Mulțumesc,
dragă Bianca! Succes și ție în tot ce faci, ești minunată!
Pentru cine este interesat, Bianca a debutat recent cu volumul "Paranoia", care poate fi achiziționat contactând-o din orice punct al țării.
Volumul "Cea iubită" va avea lansarea în curând și va putea fi achiziționat la cerere în Bârlad și în alte orașe, prin Poșta Română.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu