Dispărut

 

Cu dor îți învelești apusul, te pregătești să îl săruți 

În grabă îi pictezi un zâmbet, te-asiguri că n-ați fost văzuți,

Căci noaptea se apropie - i-ai spus c-o vei lăsa-n trecut,

Dar nu te poți abține iară să nu-i întorci al ei sărut.

Și noaptea știe cât de singur te simți în împrejurul ei,

Cu părul negru te așteaptă, contemplând sub același tei.

Îți e refugiu și te-ascunde de răsărit și de apus.

Cum răsăritul se arată, al ei băiat deja s-a dus.

Slabe lumini vă cuprind astăzi, o nouă zi și noi visări

Cu mâna-n ale ei dulci raze se împletesc iar cuvântări 

Uitate se fac înspre seară și nevăzut se face el.

Vrea să-l mai țină-n al ei suflet cât el se-ndreaptă spre hotel.

Roșu se face răsăritul văzând iubirea-i dusă sorții

Ca o eclipsă se arată cu brațele în jurul nopții,

Albastrul mării se îngână în ochii unui vechi apus,

Iar el dispare înc-o dată. Nimeni nu știe un' s-a dus.