Este șapte seara. Ea își
răstoarnă pe pat machiajele – tot ce are: un luciu de buze de cireșe luat din
librărie, la reducere, o paletă de culori pentru a înfrumuseța pleoapele, tuș
negru cu două capete, bijuterii noi de argint, cu fluturași mov și două rujuri,
alături de o oglinjoară care are în interior un bilețel păstrat de o vară
înainte, de la un vechi amic.
Își alege cu grijă
hainele – o rochie albă și pură, la fel ca ea și intențiile ei sau ca iubirea
pe care i-o oferea lui chiar și cu gândul. Niște sandale aproape crem cu un toc
mic, abia vizibil, dar elegante, îi scot gleznele în evidență.
El, din cealaltă parte a
orașului, își aranjează barba, își ia cămașa cea bună și râde de miștourile
făcute de colegii de cămin față de el. După atâta facultate, era vremea de o
schimbare. Își dădu cu parfumul acela puternic, dar nu exagerat, ci numai bine,
încât să se îmbine cu mirosul naturii și florilor de afară.
Ora opt. Trebuiau să se
vadă la răsăritul lunii. El pornește, după o ultimă verificare în oglindă. Ia o
duzină de trandafiri de pe drum pentru ceea ce avea să îi fie parteneră pentru
cel puțin câteva ore, iar parfumul său și cel al florilor o așteaptă pe ea cu
nerăbdare.
La opt și jumătate deja
el o vede cum ajunge lângă el. Nu a așteptat-o mai mult de cinci minute. Îi
întinde brațul și ea îl acceptă cu drag. Pupilele li se dilată. Florile o fac
să roșească, astfel încât nu mai are nevoie de blush. Acum sunt trei parfumuri, două chipuri și un
suflet, căci atât se completau. Au dansat lent prin parc, deși nu știau a
dansa, dar erau doar ei și luna, au împărțit secrete știute doar de gurile lor
între ele și au fost eroii propriilor povești de dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu