Disponibilă în volumul "Cea Iubită"
Pion cu umbră de nebun,
Ascultă la tot ce îți spun.
Mai ai o tură și-o mutare
Până la regina mare.
Regele - ușor rănit.
Caii săi au tot fugit.
Un nebun cu chip de lut
Îl doboară pe-altul mut.
Unul alb și altul negru
Se apropie de centru,
Iar în colț, de mult uitată,
Stă o piesă nemutată.
Un pion plin de curaj
Iese mândru-n avantaj.
Trece iute printre piese,
Face mai multe progrese.
Întâi doboară un cal,
Apoi se duce la mal,
Iar când aproape să cadă...
Iese tura de-altădată.
Speriat, trist, dar și șocat
E de tură ridicat.
"Tu ești albă, eu sunt negru,
Tu ești pură, eu, tenebru."
Iar în drumul spre regină
Se oprește și suspină.
"Tu ești pion, eu sunt tură,
Dar te cruț de-o lovitură."
Însă după ce a fost,
cei doi caut-adăpost.
Și astăzi lipsesc din piese.
Celor doi să nu le pese.
Au fugit - pion și tură,
Au ieșit din 'cel război.
S-au găsit, nebun - nebună,
Și se iubesc amândoi.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu