Tabla de șah

Disponibilă în volumul "Cea Iubită" 

Pion cu umbră de nebun,
Ascultă la tot ce îți spun.
Mai ai o tură și-o mutare
Până la regina mare.

Regele - ușor rănit.
Caii săi au tot fugit.
Un nebun cu chip de lut
Îl doboară pe-altul mut.

Unul alb și altul negru
Se apropie de centru,
Iar în colț, de mult uitată,
Stă o piesă nemutată.

Un pion plin de curaj
Iese mândru-n avantaj.
Trece iute printre piese,
Face mai multe progrese.

Întâi doboară un cal,
Apoi se duce la mal,
Iar când aproape să cadă...
Iese tura de-altădată.

Speriat, trist, dar și șocat
E de tură ridicat.
"Tu ești albă, eu sunt negru,
Tu ești pură, eu, tenebru."

Iar în drumul spre regină
Se oprește și suspină.
"Tu ești pion, eu sunt tură,
Dar te cruț de-o lovitură."

Însă după ce a fost,
cei doi caut-adăpost.
Și astăzi lipsesc din piese.
Celor doi să nu le pese.

Au fugit - pion și tură,
Au ieșit din 'cel război.
S-au găsit, nebun - nebună,
Și se iubesc amândoi.

Poezii

POEZII DISPONIBILE ÎN VOLUMUL "CEA IUBITĂ", disponibil oriunde în țară. 

Peste timp

Oglinda sorții mă privește-amar

Luna nopții mă face să tresar.

Mi-ai fost muză când n-am crezut deloc

Să mai găsesc un zâmbet în vreun loc.

Erai acolo să mă vindeci, oare?

Căci tu-mi erai otrava cea mai mare.

Obsesie, greșeală și legendă

Un vis de mult pierdut într-o agendă.

Îmi scrii cu o privire o enigmă, ermetic, 

În liniștea tăcerii, puternic și frenetic.

 Un an, doi și câteva luni, sau poate doar o dată
O clipă, o secundă sau o viață curată.

Din cele mai vechi timpuri de emoții trădată
Ți-aș cere doar să știu că te văd altădată.

O zi. Un minut. Un zâmbet și o față.
 Un chip de mult nemaivăzut, o privire măreață.
O tăcere-n cameră sau poate o speranță. 

Luni, marți, miercuri, joi

A mea minte - suntem noi.

A ta minte - suntem goi.

De iubire, de noroi.

Vineri, sâmbătă sau... nu.
Nu trăiesc cât nu ești tu.
Vineri, sâmbătă sau... ba.
Cum să pot să nu-ți zic "da"?

O minte care se luptă pentru a muri.
Un corp care se luptă pentru a trăi.
O voce, o dorință, o speranță, o credință.
Un ceas pe un perete, un zâmbet, o ființă.

O oră, o viață, o lacrimă pe față.
Un minut, nimic mai mult, e tot ce am mai putut.

Femeie

Mă-ncrâncen la gândul ce zboară

Oftez și ce văd mă-nfioară.
Cine ești, femeie?
Te caut înc-odată.
Cine ești, copilă?
Te trăiesc ca niciodată.

Zi de zi, noapte de noapte, îmi stingi gândul și-mi arăți,

Că "a trăi" nu se poate

Și că "a muri" nu poți.

Un chip plin de "făr-defecte",

Niște ochi în veci văzuți

Ia-ți dorința, ține-o bine,

Spune-i că ai s-o săruți.

Eu mi te imaginez tânără, plină de viață
Dar în sufletul cel gol îmi vei rămâne o față.
Timpul meu, fie că e sau vine,
Există. Știu. Acum o știi și tu.
Dar ce fac n-am idee de e bine.
Mi-e frică să n-ajungi să faci și tu. 

Eu te cunosc, femeie,

Tu mă cunoști, sunt o copilă.

În veci nu ne-am văzut, știi bine,

Doar una iese la lumină.

Cealaltă zace-n întuneric

Respiră doar ajutată de pix

Și scrie, pe hârtie, "este veșnic.

Iar ceasul se apropie de fix."

Luptă

Mintea-mi șoptește "Eu mă lupt să mor"

Iar trupul urlă "Mă lupt să trăiesc"
Abia mai respir printre "dar..." și dor
Mă chinui iarăși ca să reușesc.

Te văd, zâmbesc și fug, iar apoi... plânge.
De-ai ști ce-ascunde sufletul meu dulce...
În veci n-ai ști cât aș putea eu duce
Nici nu mă crezi când îți spun ce aduce.

Mă vei urî? Sau... vei fugi?
Sau poate nici nu te va mai uimi.
Poate o faci deja, o, domn al nopții,
Cu sufletul de gheață, posedând cheia porții.

Respir, sau cel puțin dau tot ce pot.
Această luptă, vezi tu bine, mă lasă singură în port.
Vaporul pleacă, trenul merge, iar apelul se termină.
Ceasul e trecut de zece, iar afară e... lumină.

Și scriu, și tac, și tot ce îmi doresc
E doar o clipă, domnule, să pot să te-ntâlnesc.

Pilulă

Tu ești motivul întâlnirii mele
Cu-atâția oameni, în momente grele.
Mi-ai stat atât în gânduri și în trup
Și zi de zi m-ai învățat să rup
Din tine, din mine și din alții.
Ce văd în jur acum sunt doar creații.

Mă uit la tine, te sărut în van.
Un gând de mult atârnă de tavan
Și zi de zi sau fie chiar și noapte
Înghit fără suflare doar ale mele fapte.
Amprenta ta îmi lasă adesea-n corp și suflet
O urmă de substanță sau rar una de zâmbet.

M-ai învățat biologie cât n-am crezut a ști,
Așa cum n-am știut în veci dacă voi mai trăi
Mi-ai fost în mâini, dar tremuram la gândul ce desparte
Pe mine de vindecare, de visuri deșarte.

Au trecut ani și ani în șir, iar eu acum îți spun
Ne despărțim, dar încă nu voi uita să pun
Măcar un trandafir la gândul existenței tale,
Căci ai luptat cu mine în clipele-mi mai goale.

Tu, fericire falsă și-otravă nu prea dulce,
Mi-ai arătat că viața e ceva ce aduce
Două sau poate trei clipe - singurătate
Apoi, printre cuvinte, sentimente barate.

Mi-ai fost pilulă, antidepresiv,
Acum esti nul.
N-ai ajutat decât ca să revăd
Ce-al lumii farmec nu-l obțin altcum.