Despre timp

Timpul a fost mereu o grijă pentru oameni. Sau oare așa să fie? În ultimul timp aud tot mai des "nu am timp, sunt ocupat(ă)" sau "ce repede trece timpul!", dar când avem, în final, cât timp dorim, nu știm ce să facem cu el și ne plângem că ne "plictisim" (cel puțin noi, adolescenții). Dar de unde a început toată povestea aceasta legată de lipsa de timp? Și, mai precis, ce este timpul în afară de un motiv de îngrijorare? Atunci când îl petrecem cu cineva drag, timpul este prețios și se "scurge" mai repede, dar când ne regăsim într-o situație neplăcută, mintea noastră percepe timpul ca pe ceva de care ar trebui să ne descotorosim, să îl facem să dispară ca pe un obiect, să treacă cât mai repede, ca apa unui râu. Dar dacă ajungem să ne înecăm în timp și, așa cum se spunea într-o piesă de teatru, ne "jucăm" și uităm de el? Vom putea oare trăi fără grija timpului? Sau vom putea trăi fără griji, de orice fel? Așa ne este firea, ne stresăm de la cele mai mici lucruri. Avem mii de întrebări și milioane de răspunsuri care aduc cu ele și mai multe îmtrebări, ceea ce ne face să mergem în cerc. Dar ce este acest cerc al vieții și de ce trebuie să muncim atât de mult pentru a ușura viața celor ce vin din urma noastră, chiar dacă știm că ei vor continua acest "joc" și vor duce o viață, cel mai probabil, la fel de dură?