A story to never be forgotten

This article is about my personal life and not my life as a writer, even if it includes a poem. 

I will not start by saying how I met the best people of my life. Instead, I'll start by sharing a poem I wrote in Florida:

Secrets

I have many secrets and hide them away

So that not many people get in my way. 

I listen to them and rarely speak. 

My secrets have answers that make me cry quick.

When people get worried and ask me "What happened?" 

I'm thinking about a thing that won't matter. 

So that I tell them, often, "I'm fine" 

And turn my face against the sky. 

I don't like visual contact, it makes me feel nervous

And I never believe when people say that I'm gorgeous. 

I look in the mirror and wonder a lot

"How many people will believe I forgot?". 

I'm talking about my thought that appears. 

Many people know I have fears. 

So that in the end I'll be able to say

"I have many secrets and hide them away". 

Despite all my secrets, I found someone to accept me just the way I am and make me feel... normal, special, respected, trusted, loved, cared for. 

I remember in the ninth grade, my english teacher told us a word and she couldn't remember the translation of it. It was "grateful". Now this is what I feel, among love, respect, trust, and many other. 

This may seem as an ordinary story, but meeting these people was by far the best thing that ever happened to me.

A story to never be forgotten and that could never be. Many people that know me also know that my biological father was NOT a good person. I am not very religious, but God helped me find this person I now call "my father". A man that if you talk about, you can use the word "extraordinary" in the same sentence with him and make it a pleonasm. A kind, loving person. A gift anyone wants and not many deserve. 

The most famous romanian poet, Mihai Eminescu, once prayed in one of his poems for "an hour of love" by giving up on immortality. I was in the 8th grade and praying for one more hour with Jack and Marc, the people that put a smile on my face just by being there. One hour. It turned into a week. A week of being in the same house, visiting them and their family, friends, co-workers. A week of laughing, talking, hugs, tears, singing in the car, jokes marathon, shopping, admiring trees, birds, the sea, the beach, admiring each other, meeting their gorgeous and kind wives that I have so much in common with! 

A true friendship. Not many could understand it. 

  My friends. My family. I framed pictures of us and now my face is framed and put somewhere next to the other family members, on a table with family pictures. 

  I am part of the family. And they are mine. Nothing could change that. I bow in front of the best people I have ever met, looking behind with gratitude and looking in front of me with excitement about seeing them again and the things that are waiting for me. 

  Florida, you were beautiful. But some of the people you keep there are even more extraordinary. 

Keep them safe!

And for those people: 

I can't thank you enough for being in my life and being genuine and also teaching myself to be so and to respect myself and no longer judge my decisions from the past. I don't know what I did to deserve you. But you already know all these words I write. And most of all, I am glad you could see these things in my soul. 

From the moment I got there and I received flowers filled with love and respect, to the moment I left, sharing tears and hugs and kindness, I had no doubt that these were the best days of my life. This was a week I truly lived without thinking about the past or about my weight the way I did before. I changed perspectives. I shared memories. I became part of the team, even if my mind was trying to get in my way. I let you see this and you replaced judgement with confidence. Something that happened for the first time and so quick. This is the power you have over me. 

And this was just another start. Another beginning. Beware, dear world! The Wolff family is reunited, no matter what distance says! 

Love,

a daughter and friend that once more felt she is "the loved one" and finally found peace in her family. 

I found my family. And they are a blessing. 

Ana

P. S. I'll never forget the sunshine that one day enlightened my face and tears and made me believe "Everything will be okay. This is not over".

Recunoștință

O aplicație m-a întrebat pentru ce sunt recunoscătoare.

Am răspuns. 

Sunt recunoscătoare pentru că sunt vie, sănătoasă și pentru că am susținere.

Pentru că sunt iubită și cuiva îi pasă de mine și mă așteaptă cu brațele deschise și căldură.

Pentru că mereu am inspirație.

Pentru că oamenii se bucură să mă vadă și chiar fac eforturi mari pentru acest lucru.

Pentru că sunt inspirație și motivație față de mulți. 

Pentru că mi s-a spus că am fost de ajutor.

Pentru că sunt fiică de zeu și uneori cred că îl fac mândru. (Dumnezeu)

Pentru că voi studia la cea mai bună facultate (din punctul meu de vedere) și nici nu voi fi nevoită să plătesc.

Pentru că am prieteni buni (câțiva) și mai mulți vor urma. 

Pentru că sunt tânără, deșteaptă, inteligentă și frumoasă. Cel puțin asta mi se spune.

Pentru că pasiunile mele se rezumă la ceea ce înseamnă benefic pentru mine și dezvoltarea mea, precum lectura sau învățatul unor lucruri noi. 

Pentru că sunt pură și îmi place să mă mențin astfel. 

Pentru că gândesc diferit și mai ales gândesc.

Pentru că nu am intenții rele și nu pot urî pe nimeni.

Pentru că învăț, încet, să mă descopăr și să mă iubesc și pentru că fac eforturi pentru o viață (mai) bună și un viitor strălucit.

Pentru că simt intens și sunt sensibilă, iar nu cu mulți ani în urmă am aflat că e o calitate într-o lume în care mulți văd defect.

Pentru că sunt puternică, atât cât sunt.

Pentru că nu îmi încalc promisiunile niciodată.

Pentru că fac tot ce pot să îi ajut pe ceilalți, în ciuda fricilor mele și a repulsiilor.

 Sunt recunoscătoare pentru că sunt exact cine sunt.

Pentru că am pierdut în greutate.

Pentru că uneori zâmbesc aproape zilnic.

Pentru că am defecte și nu sunt perfecțiunea tuturor. 

Pentru că e vară și că mă bucură lucrurile mărunte.

Pentru că am timp liber și pot dormi în plus.

Pentru că îmi permite timpul să mă plictisesc, deși nu o fac și în ciuda faptului că îl tot caut.

Pentru că pot citi cu proprii ochi și îmi pot hrăni creierul cu informație.

Pentru că pot scrie și îmi pot folosi imaginația, fără limite, iar astfel am mii de lumi unde totul pare mai posibil și mai ușor de obținut.

Pentru amintirile stocate și cele create de zi cu zi. 

Pentru că sunt dorită. Sunt respectată de mulți oameni importanți și deosebiți, chiar dacă nu toți cei care ar trebui să îmi arate respect o fac. Unii nu îl datorează, dar îl oglindesc.

Pentru că una dintre cele mai dragi persoane mi-a spus că strălucesc mai puternic decât restul și mi-a mai zis, ca și cum ar fi fost martoră, că la crearea universului am primit mai mult praf de stele.

Pentru că nu sunt nebună și nu mereu sunt tratată ca fiind astfel și pentru că am conștiință și că nu mă ține sufletul sau mintea să aleg necruțător.

Pentru că iubirea și respectul vine de multe ori din ambele părți.

Pentru că pot arăta recunoștință și iubire fără să mă tem întotdeauna și pentru că pot îmbrățișa oameni, ținându-i astfel aproape de inima mea.

Pentru că știu când să spun "nu", chiar dacă uneori îmi e greu.

Pentru că citești ce scriu. 

Sunt admirată.

Mulți își doresc să fie ca mine.

Mulți îmi arată RECUNOȘTINȚĂ.

Și sunt recunoscătoare pentru toate acestea.

Nu ezitați să mulțumiți celor ce considerați că merită. Uneori veți regreta că nu ați fost îndeajuns de recunoscători.

Voi pentru ce vă simțiți astfel?